Cu dedicaţie
Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.
Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.
Povestim astăzi despre bunoace. Am mai povestit de multe ori despre bunoace şi numeroasele specii ale încrengăturii, dar parcă mereu mai e loc de discuţii filosofice asupra bunoacei proaste. Mă uit aşadar azi la nişte interviuri luate fotomodelelor care s-au îmbrăcat în gheişe, intitulat în mod sugestiv VIDEO UCIGĂTOR.
Întotdeauna am susţinut că fiecare zi cu adevărat stresantă are 4 faze. Mai exact, psihicul meu şi nu numai, trece prin 4 etape:
Măi eu înţeleg că Click e ziar de scârboşenii. De fapt, atunci când intru pe siteul lor căutând abnormalităţi de comentat, îmi asum complet responsabilitatea pentru reţinerea bolului alimentar la loc sigur în stomac, mă pregătesc fizic şi psihic să citesc despre babe vasluiene, despre copilul fără faţă, despre fata-Avatar şi bătrâna cu coarne din China, dar ca ştirea ştirilor să fie "Zăvo: «Mama se bulăneşte şi se mameleşte cu amanţii în maşină»" mi se pare puţin deplasat.
Am promis de ceva vreme că voi aduce nişte lămuriri de ordin lingvistic. Mai exact, vreau să răspund prietenilor sudişti şi nu numai care presupun că orice cuvânt necunoscut lor şi pronunţat de ardeleni provine din limba maghiară.
Cred că îmi voi forma un obicei în a lăuda IPWul de fiecare dată. În urma celui de la Slobozia, la fel ca în urma celui din vară de la Târgu Mureş. mi-a rămas acea strângere de inimă, cum că am lăsat ceva în urmă, cum că nu ştiu încotro vor evolua toate lucrurile pe care le-am zis şi le-am făcut, nu ştiu câţi dintre oamenii aceştia realizează că ţin la ei şi nu ştiu câţi dintre ei îmi răspund cu aceeaşi monedă.
Nu am prea scris zilele astea pe motiv de muncă. Toată săptămâna am umblat și am meșterit și am curățat la ceea ce sper că va fi, după admitere, scumpul meu domiciliu. Apoi a mai fost și treaba de Paști, cumpăratul de bilete pentru simpozionul IPW spre care mă îndrept începând cu noaptea de marți, grație CFR... și uite cum a trecut timpul fără să mai apuc tastatură și inspirație simultan.